Diana Duca, copywriter Interactions: “Da, exista si prejudecati. Ca sunt zgripturoaice. Ca femeile nu inteleg brandurile masculine”

Astazi, demaram pe IQads o dezbatere careia ii putem lipi multe si diverse adjective. Interesanta, controvesata, importanta. Fiecare cum crede. Personal, ii voi spune „necesara” si-i voi lasa pe cei din industrie sa povesteasca. Vorbim despre diversitatea de gen in publicitatea de la noi. Cu alte cuvinte, despre doamne si domnisoare talentate si sansele lor de a deveni „sefe la Creatie”.

Taman acum vreo doua zile, Kevin Roberts, presedintele Saatchi & Saatchi, dadea un interviu pentru Business Insider pe aceasta tema. Dar, vedeti, pana si ai mari si trecuti prin toate o pot comite. A dat interviul si a dat cu bata in balta. Nu o spun eu, ci sefii lui, care i-au sugerat sa-si ia o vacanta. Intamplator, episodul s-a petrecut pe 29 iulie, zi numita si Don’t Be a Dick Day. Ma rog, trebuie sa stiti de Will Wheaton, actorul din Star Trek, pentru ca ziua cu pricina sa va spuna ceva.

Avem respondenti diversi si destepti, asa ca ramaneti pe receptie pentru urmatoarele doua saptamani. Incepem luna august in forta, cu Diana Duca, copywriter la Interactions. Diana e sincera. Fiti ca Diana!

Sanse egale?
Pe o scara de la „csf? n-ai csf” pana la „totul e posibil”, as spune ca sansele se imbunatatesc gradual. Femeile devin mai indraznete si mai pregatite sa se lupte in idei si-n orgolii cu barbatii, cu fiecare generatie, iar barbatii incep sa isi transfere atitudinea de „da-mi voie sa te ajut” de la birou acasa. Win-win situation. Insa obstacolele raman, intr-o anumita masura, educatia asupra rolurilor in societate (reminiscente din comunism), propria incredere in sine (reminiscente familiale), alte prioritati sau, mai ales, lipsa oportunitatii.

Femei, la varful Creatiei
Daca te uiti in ograda creativilor sau in orice alta ograda de management, situatia e cam aceeasi. Prejudecata ca sexul tare este mai potrivit/indreptatit/apt sa ocupe o astfel de functie exista, intr-un grad mai mare sau mai mic, si la femei si la barbati. Dar nu cred ca atunci cand se iveste sansa, femeile pierd pentru ca sunt femei, ci pentru ca nu au stilul cerut. Cum spunea si Ema Prisca, una dintre femeile care dovedesc ca leadership-ul feminin in creatie nu e un mit:

„La creatie e mai bataios rolul si de aceea, poate sunt si mai multi baieti. Ce reflecta publicitatea nu e in dezacord cu ce reflecta civilizatia noastra. Intotdeauna barbatii s-au ocupat cu creatul in civilizatia noastra iar fetele cu tinutul lucrurilor sub control.”

Prejudecati
Ca sunt zgripturoaice. Ca nu inteleg brandurile masculine. Ca isi aduc problemele de acasa la birou si actioneaza in functie de ele. Ca favorizeaza conceptele siropoase. Ca sunt prea soft ca sa tina in frau creativii dezlantuiti. Ca modul cum au ajuns acolo a implicat si altceva decat merite profesionale.

Cred ca o femeie care ajunge intr-o pozitie de leadership are suficienta experienta in managementul timpului pentru a aplica principiile in orice fel de situatie. E, mai degraba, o chestiune de interes si implicare.

Problema mai mare: recrutare sau retention?
Recrutare. Uneori e nevoie de fresh blood, dar e mai usor sa joci la sigur.

Ce s-a mai facut si ce e de facut
Ma gandesc la miscarea „femvertising” pe care Unilever a initiat-o prin campaniile care sa sprijine fetele si femeile (ex. Like a girl), dar era vorba de cealalta fata a sexismului in publicitate, modul cum sunt portretizate femeile in reclame.