Diana Duca, copywriter Interactions: “Da, există și prejudecăți. Că sunt zgripțuroaice. Că femeile nu înțeleg brandurile masculine”
Astăzi, demarăm pe IQads o dezbatere căreia îi putem lipi multe și diverse adjective. Interesantă, controvesata, importantă. Fiecare cum crede. Personal, îi voi spune „necesară” și-i voi lăsa pe cei din industrie să povestească. Vorbim despre diversitatea de gen în publicitatea de la noi. Cu alte cuvinte, despre doamne și domnișoare talentate și șansele lor de a deveni „șefe la Creație”.
Taman acum vreo două zile, Kevin Roberts, președintele Saatchi & Saatchi, dădea un interviu pentru Business Insider pe această temă. Dar, vedeți, până și ăi mari și trecuți prin toate o pot comite. A dat interviul și a dat cu bâta în baltă. Nu o spun eu, ci șefii lui, care i-au sugerat să-și ia o vacanță. Întâmplător, episodul s-a petrecut pe 29 iulie, zi numită și Don’t Be a Dick Day. Mă rog, trebuie să știți de Will Wheaton, actorul din Star Trek, pentru ca ziua cu pricina să vă spună ceva.
Avem respondenți diverși și deștepți, așa că rămâneți pe recepție pentru următoarele două săptămâni. Începem luna august în forță, cu Diana Duca, copywriter la Interactions. Diana e sinceră. Fiți ca Diana!
Șanse egale?
Pe o scară de la „csf? n-ai csf” până la „totul e posibil”, aș spune că șansele se îmbunătățesc gradual. Femeile devin mai îndrăznețe și mai pregătite să se lupte în idei și-n orgolii cu bărbații, cu fiecare generație, iar bărbații încep să își transfere atitudinea de „dă-mi voie să te ajut” de la birou acasă. Win-win situation. Însă obstacolele rămân, într-o anumită măsură, educația asupra rolurilor în societate (reminiscențe din comunism), propria încredere în sine (reminiscențe familiale), alte priorități sau, mai ales, lipsa oportunității.
Femei, la vârful Creației
Dacă te uiți în ograda creativilor sau în orice altă ogradă de management, situația e cam aceeași. Prejudecata că sexul tare este mai potrivit/îndreptățit/apt să ocupe o astfel de funcție există, într-un grad mai mare sau mai mic, și la femei și la bărbați. Dar nu cred că atunci când se ivește șansa, femeile pierd pentru că sunt femei, ci pentru că nu au stilul cerut. Cum spunea și Ema Prisca, una dintre femeile care dovedesc că leadership-ul feminin în creație nu e un mit:
„La creație e mai bătăios rolul și de aceea, poate sunt și mai mulți băieți. Ce reflectă publicitatea nu e în dezacord cu ce reflectă civilizația noastră. Întotdeauna bărbații s-au ocupat cu creatul în civilizația noastră iar fetele cu ținutul lucrurilor sub control.”
Prejudecăți
Că sunt zgripturoaice. Că nu înțeleg brandurile masculine. Că își aduc problemele de acasă la birou și acționează în funcție de ele. Că favorizează conceptele siropoase. Că sunt prea soft ca să țînă în frâu creativii dezlănțuiți. Că modul cum au ajuns acolo a implicat și altceva decât merite profesionale.
Cred că o femeie care ajunge într-o poziție de leadership are suficientă experiență în managementul timpului pentru a aplica principiile în orice fel de situație. E, mai degrabă, o chestiune de interes și implicare.
Problema mai mare: recrutare sau retention?
Recrutare. Uneori e nevoie de fresh blood, dar e mai ușor să joci la sigur.
Ce s-a mai făcut și ce e de făcut
Mă gândesc la mișcarea „femvertising” pe care Unilever a inițiat-o prin campaniile care să sprijine fetele și femeile (ex. Like a girl), dar era vorba de cealaltă față a sexismului în publicitate, modul cum sunt portretizate femeile în reclame.
Cum aș aborda eu problema? Aș face probabil un program asemănător celui de la Revista Biz, înlocuind directorii de creație nu cu alții din alte agenții, ci cu colegele lor femei, din departamentul de creație. Și aș menține acest experiment nu doar pentru a elimina politica sexistă din agenții, ci pentru a stimula și comunicarea internă într-un mod dinamic. Cine știe? Poate că așa reușim să prindem unicornii aia pe care ii tot vânam. Sau Pokemonii. Sau leii.